Împărăţia TA

Împărăția Ta, o, Doamne,
S-a prevestit de la-nceput
Și Te vedeau în ea profeții,
Chiar Daniel a profețit

Căci peste căpetenii-nalte,
Peste popoare, peste regi,
Venit-ai Tu, Stîncă de veacuri
Cu slava Ta să luminezi

Ai rupt zapisuri, dând viață
Ai adus mîntuirea-n dar
Și ai făcut ca harul slavei
Să treacă orișice hotar.

Tu ai umplut întreg pământul
Căci mare e lucrarea Ta
Și ai dat omului viață,
Dîndu-i putere-a Te urma.

Nu o pricep nici înțelepții
Acestui veac de prin popor
Ci-o văd tot mereu urmașii,
Ce Te așteaptă în pridvor.

Ești Stînca ce-ai umplut pământul
Din care curge lin izvor,
Prin mii și mii de generații,
Ai rămas Domnul Domnilor!

Ce har măreț, ce îndurare,
De-a fi și noi, copiii Tăi
Și azi, am vrea ca fiecare,
Să prețuim cuvântul Tău.

Din lanțuri grele și robie,
Din lupta cruntului păcat,
Ne-ai smuls și ne-ai adus la Tine,
Ce har măreț și minunat!

Din robi de patimi vinovate,
Tu ne-ai făcut copiii Tăi
Ne-ai înfrățit și ne-ai dat pace,
Prin multele vieții nevoi.

Tu, Domnul Domilor, Mesia,
Apărător și Împărat,
Când vei veni cu-Mpărăția
De sus, din cerul Tău prea-nalt?

Așa Te întrebau odată
Și ucenicii-n jurul Tău
Când erai-mbulzit de gloată
Și toți sorbeau cuvântul Tău.

Dar și noi, Doamne, printre lacrimi,
Prin mari și grele-mprejurări,
Chemăm a Ta Împărăție
Dorind a fi cu Tine-n cer.

Vrem toată slava și-nchinarea,
Să Ţi-o aducem la altar
Și Tu s-aduci eliberarea
Și să ne duci acolo-n cer.

Lăsați a Lui Împărăție
Să vă inunde și pe voi!
Întrați în ea, e Apa Vie
Ce-aduce-n suflet, noi puteri
Amin