- Apocalipsa 7:1 După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.
- Apocalipsa 7:2 Şi am văzut un alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea,
- Apocalipsa 7:3 zicând: „Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”
- Apocalipsa 7:4 Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii din toate seminţiile fiilor lui Israel.
- Apocalipsa 7:5 Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii;
- Apocalipsa 7:6 din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii;
- Apocalipsa 7:7 din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii;
- Apocalipsa 7:8 din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii au fost pecetluiţi.
- Apocalipsa 7:9 După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini,
- Apocalipsa 7:10 şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”
- Apocalipsa 7:11 Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie şi s-au închinat lui Dumnezeu
- Apocalipsa 7:12 şi au zis: „Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria în vecii vecilor! Amin.”
- Apocalipsa 7:13 Şi unul din bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?”
- Apocalipsa 7:14 „Doamne”, i-am răspuns eu, „tu ştii.” Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.
- Apocalipsa 7:15 Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie Îşi va întinde peste ei cortul Lui.
- Apocalipsa 7:16 Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă.
- Apocalipsa 7:17 Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.”
- Apocalipsa 8:1 Când a rupt Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.
- Apocalipsa 8:2 Şi am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; şi li s-au dat şapte trâmbiţe.
- Apocalipsa 8:3 Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie.
- Apocalipsa 8:4 Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.
- Apocalipsa 8:5 Apoi, îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar şi l-a aruncat pe pământ. Şi s-au stârnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur de pământ.
- Apocalipsa 8:6 Şi cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe s-au pregătit să sune din ele.
- Apocalipsa 8:7 Îngerul dintâi a sunat din trâmbiţă. Şi au venit grindină şi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ: şi a treia parte a pământului a fost ars şi a treia parte din copaci au fost arşi şi toată iarba verde a fost arsă.
- Apocalipsa 8:8 Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; şi a treia parte din mare s-a făcut sânge
- Apocalipsa 8:9 şi a treia parte din făpturile care erau în mare şi aveau viaţă au murit şi a treia parte din corăbii au pierit.
- Apocalipsa 8:10 Al treilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele apelor.
- Apocalipsa 8:11 Steaua se chema „Pelin”; şi a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Şi mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare.
- Apocalipsa 8:12 Al patrulea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a fost lovită a treia parte din soare şi a treia parte din lună şi a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei şi noaptea, de asemenea.
- Apocalipsa 8:13 M-am uitat şi am auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului şi zicea cu glas tare: „Vai, vai, vai de locuitorii pământului din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri care au să mai sune!”
- Apocalipsa 9:1 Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii adâncului
- Apocalipsa 9:2 şi a deschis fântâna adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.
- Apocalipsa 9:3 Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pământ. Şi li s-a dat o putere ca puterea pe care o au scorpiile pământului.
- Apocalipsa 9:4 Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.
- Apocalipsa 9:5 Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei când înţeapă pe un om.
- Apocalipsa 9:6 În acele zile, oamenii vor căuta moartea şi n-o vor găsi; vor dori să moară şi moartea va fugi de ei.
- Apocalipsa 9:7 Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi care păreau de aur. Feţele lor semănau cu nişte feţe de oameni.
- Apocalipsa 9:8 Aveau părul ca părul de femeie şi dinţii lor erau ca dinţii de lei.
- Apocalipsa 9:9 Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fier; şi vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca vuietul unor care trase de mulţi cai care se aruncă la luptă.
- Apocalipsa 9:10 Aveau nişte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Şi în cozile lor stătea puterea pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni.
- Apocalipsa 9:11 Peste ele aveau ca împărat pe îngerul adâncului, care pe evreieşte se cheamă „Abadon”, iar pe greceşte, „Apolion”.
- Apocalipsa 9:12 Cea dintâi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea.
- Apocalipsa 9:13 Îngerul al şaselea a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu
- Apocalipsa 9:14 şi zicând îngerului al şaselea, care avea trâmbiţa: „Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare Eufrat!”
- Apocalipsa 9:15 Şi cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni.
- Apocalipsa 9:16 Oştirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi; le-am auzit numărul.
- Apocalipsa 9:17 Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei şi din gurile lor ieşeau foc, fum şi pucioasă.
- Apocalipsa 9:18 A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa care ieşeau din gurile lor.
- Apocalipsa 9:19 Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile lor erau ca nişte şerpi cu capete şi cu ele vătămau.
- Apocalipsa 9:20 Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor şi idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.
- Apocalipsa 9:21 Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.
- Apocalipsa 10:1 Apoi am văzut un alt înger puternic, care se cobora din cer învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc.
- Apocalipsa 10:2 În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ
- Apocalipsa 10:3 şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.
- Apocalipsa 10:4 Şi când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete şi nu scrie ce au spus!”
- Apocalipsa 10:5 Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer
- Apocalipsa 10:6 şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă,
- Apocalipsa 10:7 ci că, în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor.
- Apocalipsa 10:8 Şi glasul pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ!”
- Apocalipsa 10:9 M-am dus la înger şi i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”, mi-a zis el, „şi mănânc-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”
- Apocalipsa 10:10 Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune.
- Apocalipsa 10:11 Apoi mi-a zis: „Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi.”
- Apocalipsa 11:1 Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini şi mi s-a zis: „Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el.
- Apocalipsa 11:2 Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată, căci a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni.
- Apocalipsa 11:3 Voi da celor doi martori ai Mei să prorocească îmbrăcaţi în saci o mie două sute şaizeci de zile.”
- Apocalipsa 11:4 Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului.
- Apocalipsa 11:5 Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc care mistuie pe vrăjmaşii lor; şi dacă vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta.
- Apocalipsa 11:6 Ei au putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele prorociei lor, şi au putere să prefacă apele în sânge şi să lovească pământul cu orice fel de urgie ori de câte ori vor voi.
- Apocalipsa 11:7 Când îşi vor isprăvi mărturisirea lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî.
- Apocalipsa 11:8 Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” şi „Egipt”, unde a fost răstignit şi Domnul lor.
- Apocalipsa 11:9 Şi oameni din orice norod, din orice seminţie, de orice limbă şi de orice neam vor sta trei zile şi jumătate şi vor privi trupurile lor moarte şi nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt.
- Apocalipsa 11:10 Şi locuitorii de pe pământ se vor bucura şi se vor veseli de ei şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi proroci chinuiseră pe locuitorii pământului.
- Apocalipsa 11:11 Dar, după cele trei zile şi jumătate, duhul de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi s-au ridicat în picioare şi o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut.
- Apocalipsa 11:12 Şi au auzit din cer un glas tare, care le zicea: „Suiţi-vă aici!” Şi s-au suit într-un nor spre cer, iar vrăjmaşii lor i-au văzut.
- Apocalipsa 11:13 În clipa aceea s-a făcut un mare cutremur de pământ şi s-a prăbuşit a zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost ucişi în cutremurul acesta de pământ. Şi cei rămaşi s-au îngrozit şi au dat slavă Dumnezeului cerului.
- Apocalipsa 11:14 A doua nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curând.
- Apocalipsa 11:15 Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.”
- Apocalipsa 11:16 Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu
- Apocalipsa 11:17 şi au zis: „Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti.
- Apocalipsa 11:18 Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!”
- Apocalipsa 11:19 Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare.
- Apocalipsa 12:1 În cer s-a arătat un semn mare – o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.
- Apocalipsa 12:2 Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi avea un mare chin ca să nască.
- Apocalipsa 12:3 În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu, cu şapte capete, zece coarne şi şapte cununi împărăteşti pe capete.
- Apocalipsa 12:4 Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului şi le arunca pe pământ.Balaurul a stat înaintea femeii care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte.
- Apocalipsa 12:5 Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.
- Apocalipsa 12:6 Şi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile.
- Apocalipsa 12:7 Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei,
- Apocalipsa 12:8 dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer.
- Apocalipsa 12:9 Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.
- Apocalipsa 12:10 Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum au venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.
- Apocalipsa 12:11 Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.
- Apocalipsa 12:12 De aceea bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.”
- Apocalipsa 12:13 Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească.
- Apocalipsa 12:14 Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei, unde este hrănită o vreme, vremi şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui.
- Apocalipsa 12:15 Atunci, şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul.
- Apocalipsa 12:16 Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură.
- Apocalipsa 12:17 Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.
- Apocalipsa 13:1 Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti şi pe capete avea nume de hulă.
Când vor zice "Pace şi linişte!"
Autor:
Laura Daniela Marinau
|
Album:
Profetii
|
Tematica:
Revenirea Domnului
Resursa adaugata de loredanam in 27/09/2015
Resursa adaugata de loredanam in 27/09/2015
Referințe
Când vor zice „Pace şi linişte!"
Un mare prăpăd va lovi,
Ca durerile naşterii, bruşte,
Pe cei ce-n păcat vor trăi.
Nu va prezice vreun nou profet
Şi nici vreun savant-asteroidul,
Ce va izbi o lume de păcat
Şi va lăsa în urmă-i iadul. .
Nu vor putea distruge- cu rachete
Nici nimici cu bombe-atomice
Sentinţa ce-a rostit peste păcate
Cel Sfânt, din cerurile veşnice!
Semnele-n Biblie sunt scrise:
Luna "de sânge", eclipsa de soare,
Lupte, molime, foamete- prezise:
Cer „strâns ca sulul", stele căzătoare.
Apoi va fi cutremurul fatal,
Cu grindina meteoritică:
Cortina actului final,
Din drama lumii-apocaliptică.
Biserica, din urgii, va fi luată,
Şi va nunti cu Mirele, în slavă,
Căci a stat ca roua-proaspătă,
În arşiţa lumii, bolnavă.
Să fim răpiţi până-n „necazul mare"
Să nu fim prigoniţi de Anticrist:
Aşa, azi, ne rugăm în Adunare
Şi Tatăl ne-ascultă. . cam trist.
Când mii de sfinţi de bestii-au fost ucişi:
De crudul Nero-fiara antică,
De Hitler, Stalin-sadici anticrişti,
Creştinii de-azi, să nu-ndurăm nimică?
Stă scris că va fi un pogrom fatal
Al sfinţilor, ce-or părea nimiciţi;
Dar ştim că, pe marea de foc şi cristal,
Vor cânta Mielului martiri fericiţi!
Craiova, 27-09-2015
Un mare prăpăd va lovi,
Ca durerile naşterii, bruşte,
Pe cei ce-n păcat vor trăi.
Nu va prezice vreun nou profet
Şi nici vreun savant-asteroidul,
Ce va izbi o lume de păcat
Şi va lăsa în urmă-i iadul. .
Nu vor putea distruge- cu rachete
Nici nimici cu bombe-atomice
Sentinţa ce-a rostit peste păcate
Cel Sfânt, din cerurile veşnice!
Semnele-n Biblie sunt scrise:
Luna "de sânge", eclipsa de soare,
Lupte, molime, foamete- prezise:
Cer „strâns ca sulul", stele căzătoare.
Apoi va fi cutremurul fatal,
Cu grindina meteoritică:
Cortina actului final,
Din drama lumii-apocaliptică.
Biserica, din urgii, va fi luată,
Şi va nunti cu Mirele, în slavă,
Căci a stat ca roua-proaspătă,
În arşiţa lumii, bolnavă.
Să fim răpiţi până-n „necazul mare"
Să nu fim prigoniţi de Anticrist:
Aşa, azi, ne rugăm în Adunare
Şi Tatăl ne-ascultă. . cam trist.
Când mii de sfinţi de bestii-au fost ucişi:
De crudul Nero-fiara antică,
De Hitler, Stalin-sadici anticrişti,
Creştinii de-azi, să nu-ndurăm nimică?
Stă scris că va fi un pogrom fatal
Al sfinţilor, ce-or părea nimiciţi;
Dar ştim că, pe marea de foc şi cristal,
Vor cânta Mielului martiri fericiţi!
Craiova, 27-09-2015
Citim zilele acestea despre tot felul de "profetii" apocaliptice, de savanti care prezic sfarsitul lumii acum, in septembrie, cum au "calculat" si mayasii in calendarul lor finalul in 21-12-2012...Noi stim ca traim in zilele de pe urma...dar mai stim ca ziua si ceasul acela nu le stie nimeni...nici Fiul, ci numai Tatal.
Adăugat
în 27/09/2015
de lboltasu
Adăugat
în 28/09/2015
de sanda_tulics
Adăugat
în 29/09/2015
de simonasav
Adăugat
în 30/09/2015
de geocornic
Adăugat
în 24/10/2015
de Ioanhapca
Adăugat
în 05/12/2015
de loredanam
Statistici
- Vizualizări: 2116
- Export PDF: 70
- Comentarii: 6
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,