Curg râurile vremii mai confuze,
De parc-ar vrea izvoarele să sece,
Speranțe cad cum cad, în toamnă, frunze,
Iubirea noastră este tot mai rece.

Integrăm funcții de evenimente
Și trasăm un grafic sinusoidal,
În loc să fim Iubiri incandescente
Pe drumul Crucii, al Jertfei de pe deal.

Se ascund zorii în fumuri de război,
Dar bunătatea Ta Doamne, rămâne,
Tu încă mai reverși mila peste noi,
Avem un adăpost și-un colț de pâine.

Încă, din oglinda stropilor de Har,
Se-ncinge curcubeul peste lume,
Martirajul arde jertfe pe altar,
Răsare Viața când viața apune.

Plutește ceața din rugi înlăcrimate,
Ai milă Doamne, Stăpân îndurător,
Căci mulți mai zac sub lespezi de păcate,
Tu ești învierea, Domn al domnilor.

Bat clopotele, trâmbițe răsună,
Veghează iar străjeri, pe ziduri late,
Se-aude în cetate vestea bună,
Vin ostași călcând cu Viața pe moarte.

În brize calde,-n fâlfâirea blândă,
Îți înălțăm mireasma de tămâie
Și credem, Doamne, că ne dai izbândă,
Căci inima Ți-am dăruit-o Ție.

Să se împlinească, Doamne, planul Tău
Scris cu Raza Luminii din lumină,
Facă-se voia Ta, Sfinte Dumnezeu,
Dorim Împărăția Ta să vină!

Amin!