Chemarea străjerului

Străjer iubit, o, cât mai este
Până ce zorile apar?
Când se arată dimineața
Și negurile, când dispar?

Ne-e atât de dor de dimineața
Aceea fără de sfârșit...
Când vei striga tu, Maranata!
Căci iată, zorii s-au ivit.

De ce-i așa de grea vegherea?
De ce ne pare drumul greu?
De ce nu vine ceasu-acela,
Când nu mai trebuie să veghem?

Trezește-ne în greul nopții
Și nu ne lăsa ațipiți
Că bine scrie-n sulul cărții
Că untdelemnul s-a golit.

Am vrea veghere fiecare
Să o petrecem cu avânt,
Și să dispară lupta firii
Așa cum scrie în Cuvânt.

Străjer iubit, mai strigă-odată
Căci zorii-aproape s-au ivit
Treziți-vă chiar dacă-i noapte
Voi să vegheați necontenit.

Că nu știți clipa când apare
Al nostru Mire minunat
Și vai de cel ce nu vegează
Și candela n-a luminat.

E greu pe cale, dar ce bine
C-avem o ancoră în sus,
Care ne protejează-n taină
Când greul vieții ne-a răpus.

Cu sârguință să răsune
Noi nu ne lăsăm ațipiți
Chiar dacă greul vieții vine
De Domnul suntem întăriți.

Cu El prin greu, cu El prin lupte
Doar El e ajutor mereu
Și-i simte mâna Lui aproape
Chiar și sărmanul lovit greu.

Căci vine ziua, Maranata,
O, ce frumos va fi în cer
Când Cel Prea Sfânt își strânge gloata,
S-o ducă unde lacrimi pier.

Ridică azi din nou privirea
Cu drag te cheamă iar Isus,
Nu-I înțelegi nici astăzi glasul,
Sau unde oare te-ai ascuns?

Aștepți de-atâta vreme semnul
Și-acum la capătul de drum
Pui armele sfinte de-o-parte
Alergi și tu, și nu știi cum.

Nu ai nici scuză, nici "pardon!",
Acum cât încă ești în viață
Prinde curaj pe-al vieții drum
Căci vine sfânta dimineață.

Și ce frumos va fi atunci,
Când bucuria revederii
Va șterge orice plâns și greu,
Atunci în clipele chemării.

Străjeri iubiți, strigați mereu
Ca să răsune: Maranata!
Că și voi vă veți bucura
Când vine Domnul cu răsplata.

Fericea-a fi de-nvingători
Căci toți vom căpăta cununa
Cei care stau mai vegheatori
Și-acum, în vremea de pe urmă.
amin