Pe cărarea voastră , se-aştern petale de flori ,
Răspândind printre noi parfum şi visare ,
Pentru ca dragostea ce v-o purtaţi
Niciodată , nu v-a dispare.

E sărbătoarea nunţii voastre ,
Când cerul revarsă iubire şi har
Pentru ca viaţa voastră de familie ,
Să fie un colţ de cer înmiresmat.

Drag mire , mai şti când privirea ei te-a atras ?
Mai şti cât de încurcat i-ai şoptit : te iubesc ?
Dar tu , scumpă mireasă , mai şti când te’a curtat ?
Suntem siguri că nu aţi uitat.

Ce frumos a fost când aţi simţit în inimă iubire ,
Când visele voastre s-au întâlnit ,
Iar azi în acelaşi buchet al iubirii ,
Porniţi pe cărarea fericirii.


În dreapta ta , ai o prinţesă ,
Ce îţi v-a fi soţia ideală
Să o iubeşti mereu , mereu
Şi să-i oferi balsam de bucurie când v-a fi greu .

În stânga ta , este alesul inimii tale
Ce te priveşte cu multă gingăşie ,
Şi într-o zi cu lacrimi de stea
Ţi-a şoptit : vei fi mireasa mea până la sfârşit.

Dănuţa , ce bine era printre ai tăi ,
Când mama te striga cu’atâta voioşie
Iar tatăl tău îţi oferea atâta bucurie
Ce bine era când casa voastră era plină.

Dănuţ şi Dănuţa , de astăzi lăsaţi părinţii şi fraţii
Şi veţi fi voi , doi începători
Care pornesc în a lor pregătire
Pentru a avea cea mai frumoasă şi scumpă familie.


Ce frumoasă este dragostea , nu-i aşa ?
Doar voi îmi puteţi confirma ,
Pentru că trăiţi ce alţii
Nici măcar nu pot visa.

De astăzi înainte , Dumnezeu să conducă paşii voştrii
Spre-mpărăţia ce stă să se coboare,
O clipă doar şi veţi ajunge
Acolo unde veşnic este sărbătoare.

Puţin , foarte puţin şi veţi primi cununa
Şi veţi trăi pe plaiuri de vecii ,
Acolo , unde griji , dureri nu vor mai fi
Decât eterne bucurii.

Dar pân’atunci , noi vă dorim ca’n astă lume ,
Căminul vostru să fie ’ un colţ de rugăciune
Şi amândoi strânşi în iubire ,
Să porniţi pe cărarea ce urcă spre vecie.