Adeseori ne-am frânt sub grea povară
Şi-am plâns durerea cu atât-amar,
Când ne-amintim, chiar gândul ne-nfioară,
Cutremură ființa, iar și iar.
Nelegiuiri ce firea plăsmuieşte,
Ne poartă peste veacuri jos, mai jos,
În loc să ne-nălțăm mai sus de creste,
Ne afundăm în solul mocirlos.

Și ce mai vaiet, ce suspin răzbate,
Din piepturi prinse-n menghină de foc,
Când omul vede clar că nu mai poate,
Ar vrea ca timpul să se-oprească-n loc.
Dar nu e vreme pentru așteptare,
Anii optzeci, mai mulți sau mai puțini,
Se duc ca norii alungați de soare,
Mai ieri copii, iar azi, mult mai bătrâni.

Și vine clipa Sfânt-a deșteptării,
Când rușinați de traiul degradat,
Ne ațintim privirea-n largul zării,
Cu gând de renunțare la păcat.
Dar nu putem noi înșine lucrarea
S-o facem, să o ducem la sfârșit,
Ce mare har că-n ceruri, Îndurarea,
Are un plan perfect, desăvârșit.

S-a pregătit o cale de salvare,
O jertfă sfântă, de plăcut miros,
Tatăl din cer ne-a dat eliberare,
La Golgota, prin moartea lui Cristos.
El S-a lăsat străpuns pentru păcate,
Mielul Isus, cel Sfânt, nevinovat,
A luat asupra-I greșurile toate,
Cu Tatăl Dumnezeu ne-a împăcat.

A înviat a treia zi şi-n slavă
S-a înălțat, precum a profețit,
A separat semințele de pleavă
Şi-un loc în cer cu El ne-a pregătit.
Avem de-ales, atât cât avem viață
Pe-acest pământ, să facem voia Sa,
Sau răzvrătiți, să coborâm în moartea,
Din care niciodat-n-om învia.

Vai, cât de trist e ca să știi că totul,
Se va sfârși când viață nu mai ai,
Dar câtă bucurie are-acela,
Ce crede-n Dumnezeu, în iad și rai.
De-aceea el ascultă de Cuvântul,
Ce Tatăl a lăsat ca îndreptar
Și caută mereu să-L împlinească,
Căci mare este-al Domnului sfânt dar.

Nu vă încredeți oameni, în himere
Și nu vă înșelați, căci Dumnezeu,
Nu vrea ca să pierim în deznădejde,
Ci El ne vrea pe veci în harul Său.
E vremea de pe urmă, chiar natura
Vorbește de la sine! Duhul Sfânt,
Încă mai schimbă inima de piatră,
Prin revelații, visuri, prin Cuvânt.

Adeseori m-am frânt sub grea povară
Şi-am plâns cu-amar, dar înnoit prin har,
Îmbrățișez cu dragoste speranţa,
Cuvântul Sfânt ce-mi este îndreptar,
Privesc spre zări albastre, privesc norii
Și-aştept venirea Domnului Cristos,
Ajută-mă Părinte să fiu vrednic,
Să stau cu Tine-n cerul glorios!

11/10/15, Barcelona-Lucica Boltasu