PĂSTRÎND CREDINȚA VIE…

Păstrând credința vie și azi și-n viitor
Vom înălța făclia spre veșnicul Décor
Și-n carul biruinței vom intona cântări
Cu gândul la răsplata dincol’ de-albastre zări.

Noianul de-ndoieli când vine să ne-atace
Este respins îndată, metoda-i eficace
Căci sufletu-i cuprins de-ncredințări profunde
Credința ne-nsoțește oricând și orișiunde.

E-un dar venit de Sus, dar și o hotârâre
Decis-am să-L urmăm, necontenit, pe Mire
Pe aripile ei străbatem constelații
Și-avem cu cei chemați duhovnicești relații.

Al nostru gând ea-l poartă mai sus de căi lactee
Să vadă străzi de aur, mirifica alee
Prin ea Avraam s-a dus departe de-a lui casă
Știind c-al lui Stăpân în ceață nu îl lasă.

Formează caracter și dedicări pe cale
Ne-nflăcărează dorul de spațiile-astrale
Ne modelează ființa să fie-n ton cu Cerul
Să poată să învingă năpasta și misterul.

De val nu-i este frică – să fie cât un munte
”Suntem biruitori!” – e scris pe a ei frunte
Furtuni de ar veni, să vină uragane
O răspândim prin vorbe, reviste, microfoane.

Chiar răni adânci să fie, le-aduce vindecare
Încurajări insuflă în stările precare
Pătrunde-n taine-adânci și-apoi le descifrează
De la principiul sfânt, nicicând, nu deviază.

Eroi nu pot apare ‘n afara sferei ei
(E o dovadă clară la Neamuri și Evrei)
Fără prezența ei suflarea-i fără viață
Dar când e vie-n noi lăuntru-i fortăreață.

S-o activăm, mereu, să n-o lăsăm pasivă!
Prin ea putem găsi o nouă perspectivă
Alături de iubire ea ne-ndumnezeiește
Cu stările divine, cu sfinții ne unește.

George Cornici/16 Octombrie, 2015