În grădina la bunici

În gradină la bunici
Aud parcă şuşotind:
“Drag copile vino-aici”
Pomul vechi, falnic,... zâmbind.

“Eu... Sunt pomul cel mai mare
În grădină… unicat
Eu… o ştie fiecare,
Sunt iubit şi respectat!

Eu... Am rodul cel mai bun
Şi-s grandios, precum vezi bine
Cu mândrie deci, îţi spun:
"Vino, gustă de la mine!

Fructe dulci şi aromate,
Ca si-ale mele, nu găseşti;
Gustă sănătos azi, “frate”,
Iar apoi să-mi mulţumeşti !”

În grădina-s mulţi copaci…
Gândesc eu… cu voce tare
Mai bogaţi sau mai săraci,
Dar au roade fiecare.

Şi au fost cu toţi plantaţi
An de an de-al meu bunic
Îngrijiţi, cu drag,… udaţi
La-nceput şi tu-ai fost mic!

Nu-i niciunul mai presus
Cum crezi tu, copac “nebun”
Dacă roade a adus,
Chiar cel mic e foarte bun.

De eşti păr, măr sau cireş,
Prun sau vişin sau… gutui....
Tot bunicul te-a ales
Ca să fii pe placul lui.

Deci, fă roade-n ascultare,
Dăruieşte-te în dar,
Iar de eşti un pom mai mare,
Să ştii: tot ce eşti, e Har!

Marius Alexandru