Crestini de forma

Cu rautate-n suflet ne ratacim prin lume
Credem ca stim ce-i viata dar mult ne inselam
Avem in noi regrete si multa amaraciune
Dar clipa de iubire de ce o amanam?

Indiferenta este pe primul loc in toate,
Ne urmareste ura si nu fugim deloc
Ii suntem chiar prieteni, nu-i cerem libertate,
Dar nu vedem ca-ncepem sa ne-afundam in foc.

Si falsitatea-i mare, c-acum asa-i la moda,
Suntem cei mai buni prieteni, pana scopu-i atins
Dar barfa-n noi se simte deja si ea comoda,
In timp ce dragostea demult, demult s-a stins.

Sa zic si de invidii si de minciuni frumoase,
Sau de-acuzatii crunte sau de amenintari?
As spune dar mi-e teama ca sunt prea dureroase,
Decideti voi de trebuie sa faceti mici schimbari.

Si eu ma lupt cu toate si imi doresc iubirea,
Sa locuiasca-n mine si des s-o dovedesc,
Altfel voi cauta zadarnic fericirea,
De nu stiu ce-i iubirea, nicicand n-am s-o gasesc.

Haideti sa renuntam la ce e scris mai sus,
Sa fim mai buni, mai nobili si sa iubim curat,
La fel cum ne-a iubit si Scumpul nost' Isus,
Atunci cand varsa sange, pe lemn, nevinovat.

Prin jertfa-i pretioasa, El face un apel,
Nu fiti precum e lumea din jur, ci va luptati,
Fiti diferiti in toate, fiti pentru ea model,
Caci de veti reusi, veti fi incununati

Cu multa bucurie si-o pace nesfarsita,
Cu dragoste nespusa, cu binecuvantari,
Cu-n loc la nunta sfanta in ceruri pregatita,
Veti fi cu El in slava si veti canta cantari.

A m i n !