DORIM SĂ(MAI) CREȘTEM...
Dorim să creștem, Tată
mai iubitori să fim
să nu vrem niciodată
în ceartă să trăim...
Să crească-n noi răbdarea,
să nu mai murmurăm,
să piară nepăsarea,
mai mult să ne rugăm.
Am cunoscut stagnare
și bucurii n-au fost
în suflet o răcoare
găsit-a adăpost.
Iar clocot în ființă?
demult n-am mai avut
‘nălțăm azi o cerință:
să fim ca la-nceput...
Credința era tare
dar a slăbit treptat
când vine vreo-ncercare
avântul e scurtat.
Cântam cu voioșie,
spuneam ”Amin” mai des
voiam credincioșie,
la harul Tău, acces.
Rutina-i azi prezentă
iar timp nu prea găsim
în lumea vehementă
ce rar ne pocăim!
Mai vino cu mustrare
supune-ne la test
s-avem încredințare
cât vârful Everest.
Dorim să creștem, Tată
în dedicări, în zel
ființa noastră, toată
să-L laude pe Miel...
Răceli să nu mai fie,
ci doar un suflu sfânt
să fim o mărturie
prin faptă și cuvânt.
George Cornici/19 Octombrie, 2015