Tatăl cel bun ne învață!


Tatăl cel bun ne învață
De ce-i rău, să ne ferim
De femeia cea îndrăzneață
Cu iuțeală, să fugim...

Femeia străină-i rea
Ea, vrea să ademenească
Vorbe dulci cu gura sa
Spune, ca să păcălească.

Noi, mereu s-o ocolim
Ea la moarte ne va duce
Cât mai iute, să fugim
Spre necaz, ne va conduce.

Pe buze strecoară miere
Ne amețește dacă poate
E amară, este fiere,
Și e plină de păcate.

Ea, ne duce drept la moarte
Calea dreaptă rătăcește
Ca sa ne distrugă poate
Cu vorbe, ne amăgește.

Chiar vlaga o ia de poate
În casă-i de vom intra,
Tot ce avem, ea nesocoate
Și luptă, ca tot ca să ia;

Noi, sa nu dorim plăcerea
S-avem trupul istovit,
C-apoi, vom simți durerea
Ce-am trudit, s-a risipit...

Inima ne va durea
Că n-am prețuit mustrarea
Și necazuri vom avea
Ne va-n neca supărarea...

Și vom fi îndurerați
Ciudoși, ne vom întreba
De-am fost de părinți mustrați
De ce, am făcut, așa?

Noi, de ce n-am ascultat
Ei, doar binele ne-au vrut?
Ce a fost rău am gustat,
Iar la urmă, ne-a durut.

Amin

Câmpia Turzii, 21 octombrie 2015