Străbunii „arau pământul”
Cu un plug tocit, de piatră,
Dar în inime, Cuvântul,
Aducea o roadă sacră.

Noi, cu „tehnici” uimitoare,
Numai nu avem succes;
Sămânța cea bună moare...
Nu-i putere, nu-i progres...

Oare tehnica-i devină?
Nu...aceasta-i uimitoare!
Atunci vina-i în țărână...?
Cred că vina-i în lucrare!

Că-n amăgeala de rutină
Din „noaptea înșelătoare”,
Când lucrăm fără Lumină
Nu-i lucrare roditoare!

Cu „mass medie” în căpșoare
Timpul nu ne mai ajunge...
Când venim la Adunare,
Cuvântul nu mai „străpunge”...

„Tehnica” ne zboară în grabă
Peste „țarina împietrită”...
Suntem frânți de-atâta treabă
Dar, nu de cea mai potrivită...

22/10/20015/ de Ioan Hapca