Când sunt frânt de apăsare

Când sunt frânt de apăsare,
În necaz și îngrijorat,
Cânt să uit de îngrijorare
Și într-un mod neașteptat
Cântu-aduce eliberare.

Când viața mă trântește
Și în suflet apăsarea
Și neliniștea încolțește,
Cânt în șoaptă și cântarea
Sufletul mi-l liniștește.

Când inima-mi clocotește
De dor sau de bucurie
Numai cântecul găsește
Forma în care să descrie
Starea ce mă însuflețește.

Dacă-n suflet bucuria
A uitat să încolțească
Cântecul îi udă „glia”
Și o face să rodească
Ca să nu-mi pierd mărturia.

Când mă frânge încercarea
Și nu văd nici o scăpare,
Îmi înalț la Tron cântarea.
Domnul, plin de îndurare,
Prin ea-mi dă eliberarea.

Hrana mea-i duhovnicească,
Apa vie curge în mine,
Respir muzică cerească,
Căci am Slăvile divine
Ca-aspirație sufletească.

24/10/2015*Ioan Hapca
(Zaragoza)