Desfrânarea, e pierzare!


Un părinte bun ne spune
Doar ce-i bine, să urmăm
De al nost' necaz, nu râde
Noi, trebuie să-l ascultăm

El, ne spune mai departe
Ce e bine, să urmăm
De împlinim, vom avea parte
Căci noi, viață căpătăm

S-avem a noastră fântână
Să bem, să nu risipim
Și să ținem calea bună
De ce-avem, să îngrijim!

Fiecare-n veselie
Cu-a lui soață, să trăiască
Și apoi, plin de bucurie
Domnului, să-I mulțumească

De toate, ce le-a primit
De averi, de bogăție,
Domnului, ce ne-a ferit
Și-am trăit în curăție

De tot să ne bucuram
De viața ce o trăim
Iar în soață să vedem
Un dar, ce să-l prețuim

Ca cerboaica adorată
Cu ochii de căprioară
Spre plăcerea noastră, dată
Pentru noi, e o comoară

Femeia străină înșală
Calea ei, la moarte duce,
Inima îi este goală
La pieire ea ne duce

Căile noastre sunt clare
Domnul, le cunoaște bine
Dar acel rău teamă are
De ce-i drept, el nu se ține

Nedreptatea îl conduce
Și păcatul l-a legat,
Înspre moarte îl conduce
De Domnul, n-a ascultat.

Amin

Câmpia Turzii, 22 octombrie 2015