Relele aduc osânda!


De-al nost tată s-ascultăm
Și ce spune a noastră mamă,
Al lor sfat să îl păstrăm
E demn, de luat în seamă

Sfatul lor - căci ne iubesc -
În inimă să-l păstrăm
Vorbele lor ne însoțesc
Pe căi bune, să umblăm

O candelă-i, sfatul bun
Iar știința-i o lumină
Călăuză pe-al nost' drum
Calea dreaptă, să ne-o țină

De femeia cea stricată
Să cătam ca să fugim,
Gura ei rea și spurcată
Noi, nicicând să n-o dorim

Căci e ademenitoare
Și la ea să nu poftim
Frumusețea-i trecătoare
Din calea ei, să fugim...

Averi, să nu risipim
Iubirea ei e stricată,
Din cale-i, noi, să fugim
Atunci când e măritată

Curse multe ne întinde,
La tot ce e rău, ne duce,
Prefăcută, ne cuprinde
Dar, la moarte ne conduce.

Cu semenul, bun să fim
Soața lui, s-o respectăm
Nicicând sa nu lăcomim
Pe el, să-l dezonorăm

Fără minte să nu fim
Înțelepciune, s-avem,
La nimic sa nu privim
Toate, să le cercetam

Bărbatul ce-i înșelat
Nimic, nu poate ierta,
Iar cel care-i vinovat
De ură, nu va scăpa!


Amin

Câmpia Turzii, 25 octombrie 2015