Își dansează iubirile în zbor,
Unghiurile negre de cocor,
Lasând în urmă câte-o pană,
Să le purtăm în dor-n apropiata iarnă.

În ea vom recunoaște:
Verdele în câmp și apele albastre,
Albini în zbor și florile de tei,
Și cântecul ce-l repetau cocorii,
Când zburam în rugăciuni și eu cu ei.

'Mi vor alina iubirile de soare,
Căldura primăverii pe ogoare
Și simfoniile albinelor atât de ocupate,
S-adune dulce mult... pe săturate.

M-or încălzi ca-n zilele de vară,
Când sufletul mi se mutase-afară,
Să fie fericit în roadele livezii,
'N căldura dăruită generos la timpu-amiezii.

Mă va purta-n gând la ape,
Acolo unde ceru-i mai aproape,
În rugile în față-i oglindire,
Și-a soarelui pe valuri-strălucire.

...Atâtea povestiri are să-mi spună...!
O pană de cocor, ce-mi tremură în mână .

SandaTulics
Octombrie 2015