Durerea nu o simți decât când încetezi să crezi,
Să crezi că poți să lupți o viață-ntreagă,
Să uiți speranța unei alte vieți
Să pierzi puterea de-a putea să reușești.

E greu să crezi când încercarea-i mare,
E greu să te ridici când ești căzut,
Îți ard lacrimile de nerabdare
Să-ntindă Domnul mâna Sa de sus.

O treaptă-n sus întinde o prăpastie,
Un gând ceresc e-un undelemn prea scump,
Totu-i pierdut când uiți care-i menirea,
Să lupți, deși ești un înfrânt.

Înfrânt vei fi o viață-ntreagă
Te vei târî neâncetat prin încercări
Vei ațipi încet în recea groază,
Uita-vei glasul sfintei Lui chemări.

Nu ți-a promis El doar bucurii,
N-a zis că biruința o primești zâmbind,
A vrut să plângi, să lupți, să vezi,
Că biruința-i mai dulce când scutul e El.

Te lupți și cazi, El te ridică,
O faci din nou, El tot la fel,
Rămâne credincios și lângă tine,
Atâta vreme cât și tu te-ncrezi în El.

O! Va veni o zi măreață
Când luptele vor înceta
Genunchii se vor ridica-n putere
Și lacrimile se vor bucura.

Veni-vei Tu, iubire dulce,
Un scump fior ce ne-ai vegheat,
N-i ridica privirile spre cruce,
Ce-n glorie speranța a aflat.

Și vom uita de-amara suferință
Și vom cânta în veșnicul Lui har,
Că lupta a-ncetat! E gata!
Eliberați pe veci, în pace, tari.

Biruitori aici nu vom fi vreodată
Ci doar când Tatăl va veni,
Ne-a cântări silința acordată
Și ne-a numi câștigători și fii.