E toamnă iar, inima o simte
Văd frunzele uscate, rumenite
Și le iubesc, cum așa nedumerite
Se frâng în adieri de vânt.

E o răcoare ce dulce mă cuprinde,
Mă înconjoară cu brațele-i reci,
Și le iubesc, căci dor mi-a fost de ele
Să mă aline-n recele dezmieț.

E un apus întreaga zi
Un roșu pal și galben este cerul
Și îl iubesc și nu mă satur a-l privi,
Stând pașnic înconjurându-mi eul.

E toamnă iar, iar trece timpul
Și ne-ndreptăm spre nemurire,
Spre-un veșnic soare, și-o veșnică iubire,
Un ceas, un anotimp, ultimul...