Aş vrea Isus, o cât de tare-aş vrea,
Să pot atinge graniţa iubirii,
Acolo să primesc răspuns, din partea Ta,
La întrebări, ce nu-s născute firii.

La fiecare murmur de-ndoială,
La orice pas şovăitor, sau clătinat,
Să ataşezi la spini, câte-o petală,
Să mă apuci de braţ, să-mi spui cât mi-ai iertat.

La fiecare vorbă, ce-i de duh lipsită,
La orice gest, ce firea-ntruchipează,
Să îmi arăţi, că lumea-i o ispită,
Să mă apuci de braţ, să-mi spui: veghează!

Aş vrea Isus, o cât de mult aş vrea,
Să pot atinge graniţa iertării,
Puteri s-adun mereu din mâna Ta,
Să pot s-absolv, examenul uitării.

La fiecare palmă, pe nedrept primită,
Să ştiu întoarce celălalt obraz,
Ştiind că nu-s, o clipă, părăsită,
De Tatăl celor, care-s în necaz.

Aş vrea Isus, o tare-aş vrea, nespus,
Să port în inimă, trofeu...desăvârşirea,
Pe podiumul credinţei să stau sus,
Iar lauri, să-mi aducă : mântuirea !


AMIN !