De ochiul te-amăgeşte în păcat să cazi,
Scoate-l, aruncă-l, frate, de la tine!
Mai bine pipăi bezna lumii, azi
Şi-L vei vedea pe Mesia- când revine!
Îţi cere, oare, Isus să te-orbeşti?
Sau să renunţi la ochiul rău-invidia,
La critică, la bârnele lumeşti
Ce pot strivi în tine-Mpărăţia? !
De mâna ta te duce în ispită,
Reteaz-o, leapăd-o, azi, de la tine!
Mai bine- ciung, în Ţara multdorită,
Decât întreg, în veşnice suspine!
Cum, vrea să fim infirmi- Mântuitorul?
Ne cere sufletul deplin, cu gelozie,
Evită ca, în rai, să simtă dorul
Inimii- alese spre-a-I fi Soţie. .
El doar pretinde renunţarea fermă
La orice lucrare neroditoare,
Şi ne aşteaptă-n via Lui, eternă,
Cu-o mână... de odihnă creatoare.
Dacă piciorul ţi-e rătăcitorul,
O, amputează-l fără şovăire!
Te va purta în braţe Salvatorul
Pe-aripi de îngeri, sus, în nemurire!
De nu asculţi, azi, vocea Lui măreaţă
Şi nu îţi lepezi eul, pe o cruce:
Poţi să rămâi paralizat, pe viaţă,
Ca să zbori pururi, în odihna-I dulce. .
După o meditaţie la aceste cuvinte ale Mântuitorului şi la Joni Ereckson Tada (şi la un tânăr adventist în scaun cu rotile, care acum, infirm, Îi slujeşte Domnului)...a rezultat această poezioară modestă.
Sunt bucuroasa de cite ori revii pe Resurse Crestine ,ca dupa un drum la al carui sfirsit te-am asteptat Fii binecuvintata!