Nu sunt mai bun, o, Doamne,
Decât acei care-au pierit și pier
E numai bunătatea-Ţi mare
Ce mă-nconjoară cu crâmpei de Cer!

Nu sunt mai bun decat galileenii
Pe care i-a măcelărit Pilat
Nici decât cei ce-au fost striviţi
În Siloam, sub turnul cel înalt.

Nu sunt mai bun nici decât ei,
Cei ce-au murit incendiaţi
Sau încă stau cu răni pe ei,
Într-un spital, plângând șocaţi.

Nu sunt mai bun, dar Tu ești Mare
Și Tu mă îngrijești mereu.
De-aceea astăzi mă plec, Doamne,
Mă pocăiesc, să fiu al Tău.