TREZEȘTE-NE, PĂRINTE...
Trezește-ne, Părinte, spre creștinism activ
Să fie rod bogat pe sfintele ogoare,
Să vadă cei din jur și actul milostiv
Și noi manifestări sublime, uimitoare.
Trezește-ne din starea ce naște plictiseli
Să ardă-n noi, întruna, scânteia pasiunii
În sanctuar să fie ardoare, nu răceli
Mai mult să activăm puterea rugăciunii.
Treptat s-a-nscăunat în noi o nepăsare
E-un adevăr ce doare: rutina ne-a învins
Puternici nu suntem când vine vreo-ncercare
Iar sârguința-n muncă aproape că s-a stins.
Ne duce iar gândirea la vremi de-odinioară
Când dragostea fierbinte pe toți ne încălzea,
Când persista în noi un gust de primăvară
Dar azi cu greu vedem luminile din Stea.
A noastră este vina, al nostru e păcatul
Lăsat-am să pătrundă străinul, noul val
De-aceea către Rai e chinuit urcatul
De parcă e în ceață supremul ideal.
Mai adă deșteptarea, mai ad-o înc-odată
Să nu ne cucerească o noapte de coșmar,
Să fie vindecată umblarea șchiopătată,
Din nou să fim dotați cu duh vizionar.
Mai scutură-ne, Doamne, de crezi că e nevoie
Să fie părtășia vibrantă, cu mult zel
Să ascultăm de Tine cum ascultat-a Noe
Să mergem fredonând spre veșnicul Betel.
George Cornici/31 Octombrie, 2015
Fiți binecuvântat și pentru aceste versuri minunate de mustrare și trezire!