Nu fi un Petru cufundat în îndoială,
Când Domnul zice: "vino, îndrăznește"!
Mergi pe marea vieții fără teamă,
Poți totul în Cristos ce te-ntareste!

Dacă a ta credință-i clintita de ratiune,
Asculta prieten drag, nu izbutesti!
Stai pe genunchi și zaboveste-n rugăciune,
Și cere ca-ndoiala, mereu s-o biruiești!

Căci Cel ce te privește când stai în rugaciune,
Se poate sa n-auda-al tău necaz?
Sa crezi îți cere Domnul, SA CREZI -, asta îți spune,
"Și lacrima-Ti voi șterge de pe-al tău obraz!"

Căci "Iată", zice El: "Nu-s multe vrăbii mai ne'nsemnate oare?"
Ca tine, omule, ce te tot îndoiești?!
Tu pentru Mine ești cu mult mai de valoare,
Crede, dar, ce-Ti spun..., mereu sa biruiești!

Căci ca un val...ce-i nestatornic în a lui cărare...,
Asa ești tu, prin îndoială ta!
Și să aștepți când ceri..., crezi că primești tu oare?!
Să crezi! Să crezi puternic, iar Domnul îți va da!

Dacă te vezi nevrednic, EL nu-i neputincios,
De-acel sutaș te-ndemn să-ți amintești....
Căci se vedea nevrednic, dar foarte credincios,
Fi ca el...să vezi cum biruiești!

Amin.