Oh, cât ne mai zbatem sa ne facem viata ca un vis...
Uitând c-aici suntem ca niște musafiri...
Și tot ce strângem cu atâta trudă, se vor duce-n abis...
Tot ce poftești, dorești și toate ce le-admiri!

Căci toate ce se pot atinge și vedea,
Un foc puternic le va mistui..
Și cine poate sta-npotriva Celui ce-ar putea,
Să-ți scape sufletu-nselat de aceste bogații, sa fi mantuit?

Nimeni! Chiar și moartea e neputincioasă,
Sa poată sta-npotriva Celui Sfant,
Dar a ta inima, rea și necredincioasa,
Ea poate sta-npotriva...De-i legata de pământ...

Leapădă astăzi lăcomia de "prosperitate",
Căci far' sa știi vei fi sărac în interior,
Te-nbolnaveste rău, îți pierzi din "sănătate "
Și semnele vitale din suflet mor ușor...

Trăiești bine-nafară, ai o nădejde vie,
Și spui că ai un viitor asigurat,
Dar fără de Cristos, îti spun cu îndrăzneală,
Oricâte ai aici, ramai pe veci SARAC!

Dacă îți pui nădejdea în Cristos, aici ca sa fi fericit,
Te-nseli amarnic dragul meu CRESTIN,
Habar nu ai ca ești...cel mai nenorocit,
Trăiești bine aici...și-o veșnicie...chin...

Căci ca și tânărul bogat poți sa te identifici,
Făcuse-aproape tot, sa merite viata...
Dar Isus l-a iubit, nu i-a adus critici...,
Dar cu-n singur indemn, parca ia luat speranța...

Nu-i de acuzat, asa suntem și noi,
Când suntem îndemnați sa VINDEM TOT!
Ne batem în polemici, parca-am porni război,
Uitând ca mulțumirea-i cel mai bun antidot!

Atât de greu ni se mai pare...
Când ni se cere sa fim cu ce-avem, mulțumiți...
Dar trăind mereu, prin fapta contrarie, ce dovedim noi oare?
Suntem ca cei de-afara, sau suntem pocăiți?

Amin!