Cu tălpile goale păşesc
Pe-al toamnei covor ruginiu
Şi-n suflet îmi plânge un vis
Căci drumul e lung şi pustiu...
Simt vântul umblându-mi prin plete
Cu degete reci, nevăzute
Iar picuri de ploaie îmi biciue faţa
Şi-n inimă cad neştiute...

În toamna vieţii păşesc
Cu pasul stingher, obosit
Şi strâng într-o cupă fărâme de vise
Din tot ce a fost şi-am iubit...
Mă doare tristeţea de-afară
Şi zborul ce iarăşi s-a frânt
Şi soarele-ascuns de norii imenşi
Şi dorul pierdut în cuvânt...

Dar ştiu... va veni iar o zi
Purtând pe aripi primăvara
Şi inima iar va renaşte la viaţă
Va umple de cântece zarea!

Vulcan-11-10-2015
Mary