Umblarea pe mare

Adesea e furtună în viața ta pustie...
Adesea, multe valuri la luptă te îmbie,
Adesea, te crezi singur, și crezi că ești uitat,
Dar umblă în credință, cum Petru a umblat!

Vâslit-au toată noaptea,
Erau zdrobiți de tot,
Când înspre dimineață,
Apare și Isus.

Pe marea furtunoasă,
Pe ape El umbla,
Pe toți îi prinse frica:
E vreo nălucă rea?

Erau speriați,-ndoielnici,
Abia mai rezistau,
Și sfânta Arătare
N-o mai deosebeau.

Dar vocea aceea dulce,
Susuru-acela blând,
Le zice: "Nu vă temeți,
Eu sunt Acel ce Sunt!

Eu sunt Lumina lumii,
Sunt Astrul dimineții,
Eu potolesc furtuni,
Dau bucurie vieții.

Eu zic și se-mplinește;
Cuvântul Meu rămâne,
La toate le vorbește
Dar Petre, vin la Mine!"

Și Petru sare-n apă
Spre Domnul îndreptat,
Și merge privind ținta...
O, ce har minunat.

Căci El nu se scufundă
Și apa-i ca un pod
Dar când se îndoiește,
Strigă după ajutor.

O, Doamne, întinde-Ţi mâna
Că iată, mă afund...
Și Domnul îl ridică
Căci Pentru s-a-ndoit.

Adesea noi prin valuri,
Ne îndoim mereu
Deși mâna Lui Sfântă
Ne scoate de la greu.

Deși pornim cu râvnă
Când valu-i ridicat,
Ne prind atâtea temeri...
Mai vino, Doamne, odat'.

Mai zi din nou furtunii
Și valului cel mare...
Și dă din cerul slavei,
Cu mâna Ta, salvare.

Și-atunci când se ivește
Chiar bezna cea mai grea
Apari din nou Isuse,
Și fă-Ţi lucrarea Ta.

Ce bine e când frații,
Citind Cuvântul Sfânt
Nu cad în deznădejde
Ci au un nou avânt.

Nu știm ce vreme vine
Și câte vijelii...
Să ne gătim viața
Mai mult spre veșnicii.

Mai multă rugăciune,
În inimă voință,
Mai mult la părtășie
Prin harul de credință.

Cu dragoste, jertfirea
S-o facem mai cu dor
Că-n vremea de-ncercare,
Ne-o fi mult mai ușor.

Nu știm cum vom petrece
De nu ne dăm silința
Ca-n vremuri ca acestea,
Să ne-ntărim credința.

Chemarea Lui răsună
Așa ca altădat':
"Vino Petre la Mine,
Pe valuri ești purtat."

Te cheamă și pe tine
Să-ți dea de sus un semn;
Credința e puterea
Care ne duce-n cer.

Nu fii dar, îndoielnic
Vino, când ești chemat
Și în lucrarea sfântă,
Lucră ce-i de lucrat.

Că mare-i secerișul
Puțini secerătorii;
Ascultă-I astăzi glasul
Fii cu biruitorii.

Când ai în barca vieții
Pe Sfântul Salvator,
Oricât ar fi furtuna,
Tu ieși biruitor.

Se va opri odată
Acolo-n portul Sfânt,
Și bucuria-ncepe
Cum scrie în Cuvânt.

El să ne dea răbdare
Și vitejie multă
Că-n orice-mprejurare,
Domnul Sfânt ne ascultă
amin