Peregrin un timp sub soare

Peregrin un timp sub soare,
Mânat de un dor divin
Și-aspirații înălțătoare,
Cu-n suflet de pace plin
Mulțumesc de cer senin
Și de norii de încercare
Care-au fost și care vin.

Când se tulbură seninul
Vieții mele trecătoare
Nu mă sperie pelinul
Încercării otrăvitoare,
Nu mă zdruncină declinul...
Pierderea-i fără valoare.
Îmi urmez la fel destinul
Către slava viitoare.

„Vântul suflă încotro vrea”...
Și de trec printr-o furtună,
Orișicât ar fi de grea,
Soarele tot se înscăună
Domn și rege peste ea
Și splendoarea lui, cunună,
O tot simt pe fruntea mea.

05/11/2015* Ioan Hapca
(Zaragoza)