“Țară, țară, țară, ascultă glasul Domnului!” (Ieremia 22:29)
Vorbește-ne, Părinte, din Cerul plin de slavă
Și dă, Tu, vindecare în Patria bolnavă!
Ascultă-ne și-alină durerea-acestei nații
Răpusă de minciuna a zeci de generații!
Ne doare deznădejdea și chipul întristării,
Mulțimea obosită în jarul căutării;
Ne doare depărtarea și prețul unei pâini
Cu lacrimi câștigată, robind printre străini!
Părinți bolnavi și singuri, copii rămași orfani
Își plâng durerea-n inimi și lipsa lor de bani.
Amarul vieții negre căminul le dezbină
Sfârșind în umbra nopții, departe de Lumină!
Femei în depravare, bărbați, “golani de stat”,
Neguțători de inimi căzute în păcat,
Adună munți de patimi cu jalnica avere
În poftele minciunii și falsa lor plăcere!
Și-a răbufnit “prostimea”, și caută dreptate,
Și porțile “Cetății” sunt iarăși clătinate.
Se caută o Cale, un Om, un Ideal
Dar cine să conducă, să urce Caru-n deal?
La noi mor, zilnic, tineri în mâinile păgâne
Pe vatra-nsângerată a unei țări “creștine!”
Ard în cuptorul negru ca vreascuri aruncate
Și cine se îndură de “florile” pătate?
O, Doamne, ce durere îmbracă-a noastră țară,
Ce strigăte, ce ură, ce nume de ocară!
Noianul de păcate întins în fruntea țării
Adus-au, iar, poporul în pragul disperării!
Nu-i nimeni să ne scape: privește-ne Stăpâne!
Doar Tu ne ești salvarea din haos și rușine!
Întoarce-ne, Părinte, la dragostea dintâi,
Cu Tine să rămânem și-n noi, Tu, să rămâi!
Căci Tu dai vindecare și sfânta mântuire,
Și pace, și lumină, iertare și iubire!
Cu lacrimi te rugăm, părinți, copii, nepoți:
Ascultă-ne din Ceruri, vorbește-ne la toți!
Îndură-te de noi în greaua încercare
Și dă-ne biruință, și dă-ne vindecare!
Sădește în români credința-adevărată
Să fie România iubită și curată!
Florești, Cluj
Multe binecuvântări frate Gelu/George Cornici