Mai sus...

Mai sus de nori, mai sus de zare,
mai sus de gândul meu mărunt,
e casa Celui veşnic mare,
Dumnezeirea în splendoare,
o taină ascunsă în cuvînt.

Mai sus de nori, mai sus de zare,
mai sus de gândul meu mărunt,
sunt frumuseţi netrecătoare
în veşnicii de sărbătoare
spre slava Celui veşnic sfânt.

Mai sus de nori, mai sus de zare,
mai sus de gândul meu mărunt,
sunt stări ce n-au mai fost sub soare;
Iubirea fără de hotare,
ascunsă în sânul Celui sfânt.

Mai sus de nori, mai sus de zare,
mai sus de gândul meu mărunt,
sunt bogăţii nepieritoare,
miresme ascunse de-orice floare,
prezenţa Domnului Cel sfânt...

Mai sus de nori, mai sus de zare,
mai sus de gândul meu mărunt,
sufletu-mi cântă-n desfătare,
dorind să ajungă ziua-n care,
va 'ntâmpina pe Cel Preasfânt.



Amin !