Har

Ai presărat pe drumul meu
Senin şi … zâmbete şi flori
Au fost şi ploi, a fost şi greu
Dar totdeauna-un curcubeu
A strălucit din nori.

Ai picurat pe calea mea
Stropi de belşug şi fericire
Chiar dacă, uneori părea
Că lumea-n jur, e tot mai rea,
Tu-mi arătai iubire.

Au fost şi stele ce cădeau
Şi-mi tulburau fiinţa...
Dorinţe ce în min’ ardeau
Când nu ştiam: să merg, să stau,
Tu-mi întăreai credinţa.

Au fost şi clipe,… (şi nu una!)...
Când “singur” mă luptam cu marea...
Tu însă, Doamne,-ntotdeauna,
Umblând pe ape, potoleai furtuna;
Mă învăţai răbdarea.

A fost Lumină pe cărare
Şi zile frumoase primite în dar,
Trăite cu fraţii cei dragi în cântare;
A fost bucurie; A fost Sărbătoare!
Ce-a fost, ce mai este, ce va fi... e doar Har.