Și dacă iarăși mă ridici
Sărutul Tău să-mi fie pernă
E ca să știu că-n bezna de aici
Iubirea Ta îmi e lanternă.

……………………………….

Hristoase, Domnul meu cel sfânt
Mă fă un rug aprins și viu
Și-n bulgărele de pământ
Să curgă al puterii râu.

…………………………….

Să simt că se desface un sicriu,
Că toată glia rea a nepăsării
E dată la o parte iar norul cenușiu
E alungat de Soarele înviorării.

…………………………………….

Sunt eu și Tu rămași de vorbă
Un Necuprins și-o palidă făptură
Și stând așa mi-e tot mai scârbă
De viața ce-am trăit-o-n cotitură.

…………………………………………..

Și dacă iarăși Mă ridici
Sărut și pulberea din vatră
Și-ți mulțumesc că ești aici
Și m-ai făcut o piatră nestemată!

(de Nica Ionel scrisă la data de 11.08.2015)