Motto: ""Isus S-a oprit și a zis: "Chemați-l!" Au chemat pe orb și i-au zis: "Îndrăznește,
scoală-te, că te cheamă." Orbul și-a aruncat haina, a sărit și a venit la Isus. Amin!
Marcu 10:49-50.

Isus ieșea din Ierihon
Înconjurat de ucenici
Și urmat de mult norod
Din Cetatea cu finici.

La o margine de drum,
- Ocolit de toți, cu silă -
Bartimeu, un cerșetor,
Ședea jos și cerea milă.

Ochii lui cuprinși de ceață
Nu aveau în ei lumină;
Era orb, dar Bartimeu
Avea o ureche fină.

Și a-nțeles din vorbele
Trecătorilor pe drum
Că Isus e Cel ce trece
Pe acolo, chiar acum.

Cum aflase că Isus
Le dă orbilor vederea,
A simțit în trup și suflet
Că-i revine iar puterea.

În nădejdea vindecării
Ființa lui s-a răscolit
Și a început să strige
Ca să fie auzit:

"Isuse, Fiul lui David!
Rabuni, ai milă de mine!"
Unii îl certau să tacă
Dar lui nu-i era rușine.

Parcă mai întărâtat
De certarea inutilă,
Și mai tare el striga:
"Fiul lui David! Ai milă!"

Auzindu-i rugăciunea
Și strigarea disperată,
S-a oprit Isus și-a spus
Să îl cheme de îndată.

Când a auzit chemarea
A sărit îndată-n sus,
Haina-n drum și-a aruncat-o
Și-a alergat la Isus.

De mirare-i alergarea
Unui orb ca Bartimeu,
Dar Domnul netezește calea
Când alergi la Dumnezeu.

Haina ce și-a aruncat-o
Ca pe-o haină de rușine,
Era semnul că-L urmează
Lepădându-se de sine.

Haina lui era lumească,
Păcătoasă prin croire
Și-ntre el și Dumnezeu
Punea zid de despărțire.

Că din fire pământească
Haina lumii e făcută;
Cu fire de nelegiuire
E tivită și cusută.

Impodobită cu ispite
Și învățături străine,
Se încheie în păcate
Și în fapte de rușine.

Isus l-a privit cu milă
Pe cerșetorul orb, sărac,
Și l-a-ntrebat cu duioșie:
"Bartimeu, ce vrei să-ți fac?"

Fremătând de năzuință
A găsit în el puterea
De a-I spune: "O, Rabuni!
Fă-mă să-mi capăt vederea!"

Pentru crezul din inimă
Orbul a fost prețuit:
"Du-te, i-a răspuns Isus,
Credința ta te-a mântuit!"

Și Isus - care-I Lumină -
Cu bunătatea-I necuprinsă,
În ochii lui Bartimeu
A aprins lumina stinsă.

Pe loc și-a căpătat vederea;
Din clipa-aceea Bartimeu
A mers pe drum după Isus
Lăudând pe Dumnezeu.

Fiindcă omul când răspunde
La a Domnului chemare,
Domnu-n inima lui face
Întotdeauna o schimbare.

Și inima-i va fi de carne;
Cugetul duhovnicesc;
Se va lepăda de sine
Și de tot ce e lumesc.

Vechea lui haină lumească
Va rămâne azvârlită,
Și-L va urma pe Hristos
Cu credință neclintită.

Noaptea aproape a trecut
Și ziua se apropie-acum;
S-aruncăm haina lumească
În foc, să se prefacă scrum.

Și îmbrăcați în Hristos Domnul
S-aruncăm tot ce-i lumesc,
Că prin credința-n El suntem
Fii ai Tatălui ceresc. Amin!