Copila mea, acum când încercarea
Îți jăruiește-o suferință cruntă,
Eu aș căra cu pumnii toată marea
Să-ți stâmpăr rana, de-aș ști că te ajută.

Și aș lua întreaga ta durere,
S-o port în locul tău, cu bucurie,
Din teascul tău, Lui Dumnezeu I-aș cere
Toată zdrobirea să mi-o facă mie.

Aș scormoni să-i netezesc adâncul,
Pietroaiele le-aș sfărâma pe cale,
Aș stăvili furtuni, să-ți apăr pârgul,
Să fiu, zdrobită, mireasma roadei tale.

O, draga mea, cu lacrimă cerească
Ți-aș curăța cărarea înainte,
Ți-aș uda florile să înflorească,
Le-aș adia-n suspinul de părinte.

Să ai mereu Soare strălucitor,
M-aș cățăra pe crestele înalte
Să decupez ferestre largi pe nor,
Spre strălucirea Vieții fără moarte.

Te-aș stăvili în Dragostea curată,
Sub bolta curcubeului te-aș ține
Să nu te-ajungă neguri niciodată,
În nimb de bucurii să-ți fie bine.

Dar știu că fără luptă nu-i cunună,
Îl rog pe Dumnezeu să-ți dea Credință
Să te-nrolezi și tu în lupta bună,
Să-nalți la capăt, steag de biruință.

Iubita mea, plângând te roagă mama
Să îți ridici privirile la Cruce,
La ochii blânzi, la glasul Lui ia seama,
Numai Isus povara-ți poate duce.

Copila mea, acum când încercarea
Îți jăruiește-o suferință cruntă
Să știi căci Dumnezeu e îndurarea,
El rugăciunea noastră o ascultă.

Amin!