Prin rodul gurii ai parte de bine!


O femeie înțeleaptă
Casa, bine și-o zidește
Cea nebună, de îndată
Singură, și-o prăbușește

Omul, care-i temător
Umblă în înțelepciune,
Cel nebun, merge ușor
Pe drumul înspre pieire

Cel drept, nu minte vreodată
Cel nebun, e mincinos,
Pricina mereu o cată
Și este batjocoros

Omul care-i priceput
Știința, ușor o înțelege,
Cel nebun e încrezut
Din ce-i bun, nimic, n-alege.

Acel care-i chibzuit
Vede calea de departe,
Cel nebun e zăpăcit
Nici de-ar învăța, nu poate

Acel ce-i nesocotit
Cu păcatul des glumește
Dar omul cel chibzuit
La ce face, se gândește

Necazu bine-l cunoaște
Inima, ce-i încercată
Bucuria când se naște
Ea, nu este alungată

Cel rău, casa-și nimicește
Caci nu are judecată
La cel bun, casa înflorește
Ea, de Domnu-i apărată

Omu-n viață cât trăiește
Bune căile îi par,
Dar, apoi se adeverește
Moartea, va primi în dar

Cel deștept e temător
Dar, cel rău e îngâmfat
E crud, înfiorător,
Tot timpul e supărat

Cel sărac, este uitat
Chiar de prietenii ce-i are
Cel bogat, e căutat
Prietenii lui, nu au stare

Acel disprețuitor
Numai păcate își face
Dar, acel îndurător
Cu Domnul, va fii în pace.

Amin

Câmpia Turzii, 16 noiembrie 2015