Toamnă gri şi ruginie, ai venit din nou la noi... ,
Dimineţi cu ceaţă densă, frig şi neguri, dese ploi...
Colorit bogat se-aşterne pe pământu-nveşmântat,
În culori de-orange şi galben şi-n maro perfect pictat!
Iar copacii-şi pleacă frunza, vestejiţi şi trecători,
Ei ne spun că viaţa-i scurtă, c-aici suntem în decor...
Frunze, frunze călătoare, frunze care se-ofilesc,
Viaţa este-o toamnă-n care, frunzele ne mai vorbesc,
Frunze care-n ofilire, de plecare ne-amintesc...
Să nu uitam... că şi noi trecem, dar să rămânem în Hristos,
Iar veşnicia s-o petrecem cu Cel ce-i Sfânt şi Credincios!
Si să-L slujim plini de iubire, trăind doar prin al Său Cuvânt,
Având o viaţă de-mplinire, născuţi din nou şi-n legământ!
Aici, aici, cât timp petrecem, să stăm cu El pân' la sfârşit,
Să învăţăm cum să-L cunoaştem pe-al nostru Domn, Isus Iubit!

Amin!