Salcie trecută prin arșița-cuptor,
Îți licărește pleata în fastul de vis,
Presărând prin aer fulgi mari de Paradis,
Așterni pe cărare aur strălucitor.

Lingouri mii și mii din ramuri ai desprins,
În susur de ape verși simfonia lor,
Ți-a rânduit o vreme Sfântul Creator,
Explozii de muguri, așa cum a promis.

Te-ntorci în primăvară ca un peregrin,
Ramul tău va fi leagănul care
Să ne aline truda și un greu suspin,

Iar vei umple vadul cu mărgăritare
De lacrimi culese din râul cristalin,
Dar prin focul vremii treci biruitoare.