VEGHEAZA


Să nu te-atingă furtuni de păcate,
Ce vin de întuneric camuflate.
Ține flacăra rugăciunii aprinsă,
Lumina vegherii să nu fie stinsă.

Când suflă un vânt măgulitor...
Și se desfășoară un vis amăgitor,
Veghează, să nu te atingă durerea,
Și să slăbească sfințirii, puterea.

Suferințele nu atenuează povara,
Și neliniștea nu stinge focului, para.
Temerile vin peste tine în cavalcadă...
Și ochii... orizontul nu pot să-l vadă.

Mintea începe s-o ia în derivă,
Și, suferințelor, ești tot mai captivă.
Îndreaptă-ți pașii spre Isus, cu credință,
Să te metamorfozeze în divină ființă.

Să crească puterea sfințirii tale,
Privește la stânca mântuirii, nu-n vale.
Să plouă peste tine cu binecuvântări,
Răspândește în jur ale iubirii flăcări.

Blândețea Bunului Păstor, Isus,
Să îți dea fericirea mult mai presus
De a omului înțelegere și închipuire.
Să plouă cu binecuvântări de iubire.

Să te învăluie harul mântuirii,
Să te scalde în petalele iubirii,
Ce nu se veștejesc niciodată,
La Răpire să fii și tu chemată.


Derivă = a devia de la direcția de mers sub influența vânturilor, a curenților.