Omul bun, mult chibzuiește


Planul inimii depinde
Doar, de voia omului
Răspunsul gurii cuprinde
Sfânta, voia Domnului

Căci în fața Domnului
Toate căile-s curate,
Numai prin puterea Lui
Toate, vor fi cercetate

Tot ce ai încredințează
Domnului, să le conducă
Doar El poate și cutează
La împlinire, să le ducă

Toate Domnul le-a făcut
Spre-o țintă le-a întocmit
Pe cel rău l-a conceput
Și-a făcut, și-al lui sfârșit

Inima care-i trufașă
Pe Domnul cel viu, scârbește
Dar, cel bun de la el lasă
Îl apară și-l iubește

Cel ce răul ocolește
Și de Domnul are teamă
Acel ce nu se fălește
De Domnu-i luat în seamă

Pe vrăjmași, prieteni îi face
Pentru că nu-i temător,
Viața, el și-o duce-n pace
În toate-i ascultător

Cu inima se gândește
Pe ce cale să apuce,
Omul bun tot socotește
Domnu, bine-l va conduce

Și împăratu în judecată
Drept, trebuie să hotărască
Să nu fie niciodată
Strâmb și să păcătuiască

Domnul, totul cântărește
Se scârbește de ce-i rău
El, dreptatea o iubește
Și adevărul, e al Său

Împăratul mânios,
Este aducător de moarte
Dar, acel ce-i credincios
Pacea s-aducă, se zbate

Când un împărat zâmbește
Un semn de viață aduce
Totul, bine cumpănește
Pe drumul bun, el conduce

Cine are înțelepciune
Are un dar neprețuit
Chiar de-n aur, tot, s-ar pune
E ușor la cântărit.

Amin

Câmpia Turzii, 20 noiembrie 2015