Prin lumea umbrelor ne poarta pasii
Si grea e-adesea crucea ce-o purtam,
Privesc spre noi hulindu-ne vrajmasii
Insa privind in sus, spre cer inaintam.
Primim putere zilnic prin credinta
Sa staruim in drumul ce-a ramas,
Nadejdea noastra – patria dorita
Tot mai aproape e cu fiecare pas.
Si pentru asta am lasat in urma toate
Ispitele si poftele lumesti,
Nimic de Domnul nu ne mai desparte
Caci azi nu mai suntem copii firesti.
El ne-a-nfiat si ne asteapta-acasa,
Sa ne grabim caci nu mai este mult,
Suntem ca si Israel in pustie,
Sa nu cirtim ca cei ce s-au pierdut.
Caci doar acei ce rabda pin' la urma
Avea-vor parte la pomul vietii
Si vor cinta cu miile de ingeri
Cintarea noua a eternitatii,
Dar pin'atunci sa-I cintam Maranata
Iar viata s-o traim la inaltimi
Stiind ca sus ne vom primi rasplata
Si vom domni cu El pe veci, Amin!
Exprerientele din umblarea cu Dumnezeu m-au facut sa astern unele ganduri pe hartie, din ele a iesit aceasta scurta poezie