AM NEVOIE DE TINE!

Doamne, am nevoie de Tine,
Cum are ziua nevoie de lumină,
Ca să alunge întunericul din sine,
Să se arate-n splendoare deplină.

Doamne am nevoie să aud
Glasul Tău cum mă cheamă,
Să simt mireasma verdelui crud
Cum pulsul vieții-l aclamă.

Doamne, am nevoie de Tine,
Să-mi iei durerea ce mă apasă,
Păcatul meu, Doamne ști bine,
Sădește în inimă, angoasă.

Îndură-Te Doamne, Fie-Ți milă,
În haina sfințirii mă îmbracă.
În suferința mea umilă,
Întunericul tot mai des atacă.

Greutățile vieții să nu mă răpună,
Dă-mi Doamne, divină înțelepciune.
Să n-o iau razna pe vreme bună,
Arată-mi altarul de rugăciune.

S-ajung rază din lumina sfântă,
Fă-mi gândurile cum sunt ale Tale.
Toarnă iubirea Ta binecuvântă,
Poartă-mă pe brațele Tale, în vale.

Să nu dispară bucuria sfințirii,
Să nu moară sufletul în mine.
Îmbracă-mă în hainele iubirii,
Să deslușesc bine, răul de bine.

Glorie Numelui Tău Prea Sfânt!
Tu, ști câtă nevoie am eu de Tine.
Nu mă lași pradă răului, pe pământ,
Te Slăvesc, că ești mereu lângă mine.



ACLAMÁ vb. a ovaționa.
ANGOÁSĂ, angoase, Neliniște, tulburare, îngrijorare, adesea patologică