Dac-aș putea întoarce tinerețea,
Din coasta vremii, în zori să răsară,
I-aș limpezi-n Iubire frumusețea
Și aș păstra-o veșnic, Primăvară.

I-aș coasă-o haină albă, de mireasă,
Catrința din petalele de Crin,
Pe ie-n piept, un râu de maci i-aș coasă,
I-aș limpezi ochii în Cerul senin.

I-aș uda florile cu Apa Vie,
Să nu se ofilească niciodată,
Le-aș parfuma suav, minunăție,
Pe-un lujer sfânt de Dragoste curată.

Aș ține-o în mireasma de tămâie,
Adăpostită-n Palmele rănite,
Miros plăcut Stăpânului să-I fie,
Biruitoare-n valuri de ispite.

Și aș păzi-o necurmat de Iuda,
De șarpele cu limba bifurcată,
Aș ține-o strâns la piept și n-aș lăsa
Să o înșele nimeni, niciodată.

Dar unde e splendoarea de buchete?
Ce mult mi-aș fi dorit cu-o sărutare
Să le dau Domnului dar... să mă ierte,
Să-mi vindece El apele amare.

Tinere ia seama, căci regretul
I-atât de-amar cum nu-i pelin pe lume
Și vine amăgirea cu încetul,
Ca într-o zi, viața să ți-o curme.

Păstrează floarea tinereții tale,
În mâna Lui Isus ea e comoară,
S-o poarte El în luptele din vale,
Dragostea Lui n-o va lăsa să piară.

Privește Crucea, prin Jertfa Lui, Isus
Un drept nespus ți-a dat, să iei aminte,
Moștenești Țara prin El, acolo Sus,
Să nu îl vinzi pentru un blid de linte.

Amin!