Prieten și la sărăcie!


Tot ce are cel bogat
E ca o cetate, tare
Bogăția neîncetat
E un zid, de apărare

Inima cea îngâmfată
Se duce înspre pieire
Dar, inima cea curată
Merge drept, spre fericire

Inima ce-i pricepută
Știința, caută mereu
Dar, inima încrezută
Este condusă spre rău

Cel avut, ce dăruiește
Spre cei mari, calea deschide,
Iar cel ce întâii vorbește
Numai, drept și bine spune

Frații ce-s nedreptățiți
Cu greu, pot fi împăcați
Unii pe alții-s porniți
Și în rău, sunt ferecați

Limba-i, o mare putere
Moartea, viața, vin prin ea
Limba, aduce durere
Dar poate și vindeca

Soarta bună-i fericire
Har, de la Domnul venit
Ea, te umple de iubire
Și te face mulțumit

Rugi, acel sărac rostește
Cel bogat, e aspru-n toate,
Cel lipsit, smerit vorbește
Cel avut, altfel nu poate,

Când ești în nenorocire
Nimeni, nu te mai cunoaște
Și trăiești dezamăgire
Doar, necazuri te vor paște

Dar, un prieten bun de-l ai
El nu te va părăsi,
Chiar de ești sărac și n-ai
El, alături îți va fii.


Amin

Câmpia Turzii, 20 noiembrie 2015