De dor, mi-e călăuză veșnicia,
Sunt chip cioplit din dorul de-a Te ști;
Azi, mai uimit ca ieri și-n orice zi,
Îmi plec genunchii-n rând cu galaxia.

Îți sorb răspunsul la-ntrebări nepuse
Și Îți răspund prin lacrima din gând;
De dorul Tău, Te-aștept cutreierând,
Strângând în poală, roadele aduse.

Mă regăsești în jertfa mulțumirii,
Creat de Tine, Ție închinat-
Și-aștept să mă ridici, îmbălsămat

Cu untdelemnul sfânt al nemuririi.
De Tine dor, de Tine frig și sete-
Nu-i altă lege care să mă-mbete.