O pâine mâncată în pace
E bună pâinea fără ceartă
În tihnă, să o poți mânca
Chiar dacă-i veche și uscată
Va mângâia, inima ta
Când masa este încărcată
Cu bunătăți, cu carne multă,
Dar, este mâncată cu ceartă
Nu-ți cade bine, nu te ajută
Argatul bun ce stăpânește
Peste un fiu nechibzuit,
Cu frații averea împărățește
Și va primi ce n-a gândit
Tigaia, argintul lămurește
Iar aurul, în foc se alege,
Inima, Domnu-o cântărește
Căci El, de sus, toate le vede
Nelegiuirea o ascultă
Acel, cu inima stricată
Iar mincinosul vorba lungă
Îi place, chiar de-i încurcată
Acel ce-i batjocoritor,
De cel sărman și necăjit
Își bate joc de Creator
Căci față de El, a greșit
Cel care este bucuros
De-a fratelui nenorocire
Nu va avea nici un folos
Și va trăi dezamăgire
Cununa bătrâneții este
Urmașul, care l-a primit
Și laude, omul primește
Dacă urmașul e vestit
Părintele cel credincios
E o cinste pentru fiul său
Viata-și trăiește cu folos
E ocrotit de Dumnezeu
Nebunul n-are vorbe bune
Și nu poate vorbi frumos
Iar cel cinstit nu poate spune
Vorbe ce nu-i sunt de folos
Greșeala ce-i acoperită
O dragoste mare, arată
Dar, când mereu e pomenită
O prietenie-i dezbinată.
Amin
Câmpia Turzii, 23 noiembrie 2015