Acel ce cu rău răsplătește


Acel care e înțelept
Mustrarea, cu drag o primește
Acel nebun, ce nu-i deștept
Nici biciul, nu îl potolește

Chiar și ursoaica jefuită
De puii ei, mai blândă este
Ca nebunia ce-i pornită
De-un om nebun, fără de veste

Acel ce cu rău răsplătește
Pe cel ce bine i-a făcut,
Necazul, nu îl părăsește
Și-n viață va suferi mult

Când viața stă ca să înceapă
E ca o apă slobozită,
Iar cel care necazul cată
Cearta nu vrea sa fie oprită

Și Domnului îi e urât
E ca o scârbă-n fața Lui,
El, va ajunge pedepsit
Nu ține Legea Domnului.

Un prieten ce-i adevărat
Rămâne bun și în necaz,
Te ajuta mult, îți dă un sfat,
E lângă tine, veșnic treaz,

Cel care n-are înțelepciune,
Chezaș se pune-n orice vreme
El, face orice i se spune
Și de nimica, nu se teme,

Cel care cearta o iubește
E iubitor și de păcat,
El poarta înaltă o zidește
Și pierde tot ce-a câștigat.

Femeia care a născut
Un fiu nebun, e necăjită,
Iar tatăl care l-a făcut
Nu are viață liniștită.

O inimă înveselită
E ca un leac alinător,
Dar inima care-i mâhnită
E ca și focul arzător.

Amin

Câmpia Turzii, 25 noiembrie 2015