Pocăinţă, pocăinţă, giuvaierul cel de preţ,
Cine te-a găsit pe tine, nu mai are mers semeţ.
Pocăinţă, pocăinţă, cel mai scump mărgăritar,
Cine te-a găsit pe tine, Domnul l-a umplut cu Har.
Pocăinţă, pocăinţă, cea mai rară dintre flori,
Cine merge după tine, are sus în cer, comori.
Pocăinţă, pocăinţă, cel mai preţios trofeu,
Cine merge după tine, L-a găsit pe Dumnezeu.
Cine merge-n pocăinţă, după cum Isus a spus,
Va fi şi aici cu Domnul, şi acolo-n ceruri sus,
Unde nu mai este chin, şi nici plâns nu va mai fi,
Unde sunt numai cântări, şi unde-s numai bucurii.
Unde toţi îngerii-n cor, Îl slăvesc pe Dumnezeu;
Fraţilor, nu vreţi să fim şi noi toţi în cerul Său?
Dacă da, să avem grijă de purtarea pe Pământ,
Şi să fim pe Calea-ngustă, însoţiţi de Duhul Sfânt.
Să rămânem în lumină, orişice s-ar întâmpla!
Ca să îşi reverse Domnul, peste noi slava Sa,
Şi să mergem în credinţă, să vestim al Său cuvânt.
Doamne, dă-ne Tu, putere, cât suntem pe-acest Pământ.
Ca şi Daniel să-nvingem leii, ce ne dau târcoale,
Şi să Îţi cântăm de-a pururi, numai Ţie, OSANALE!
Fă credinţa noastră-n lume, să nu ardă ca o iască,
Şi prin asta omenirea, astăzi, să se pocăiască!
Şi să înalţe numai Ţie, OSANALE şi cântări,
Doamne, Tu revarsă astăzi râu de binecuvântări,
Şi pe toţi aceia care, nu vor să se pocăiască,
Vino Doamne, şi fă-i Tu, chiar acum să se trezească!
Să-nţeleagă fiecare, ce înseamnă pocăinţa,
Doamne, ajuta să semănăm în lume azi, credinţa,
Şi chiar de vom fi huliţi, şi batjocoriţi vom fi,
Vino, Doamne-n ajutor, şi revarsă bucurii!
Să mergem mereu-nainte, şi astfel să Îţi urmăm,
Pocăiţii să crească-n număr, şi-aşa să ne bucurăm,
Să ajungă la o mie, chiar mai mult de Tu vei vrea,
Doamne, Tu revarsă-Ţi astăzi peste noi, slava Ta.
Şi să fim toţi un trup plin de Har şi de Duh Sfânt,
S-avem o credinţă vie, tot mereu pe-acest Pământ,
Să-Ţi slujim numai Ţie, pe Satan să-l alungăm,
Doar pe Tine-n viaţa noastră, Doamne, azi să Te chemăm.
Şi când pe nori de slavă, Tu, Doamne, vei apărea,
Să Te aşteptăm cântându-Ţi: ALELUIA! OSANA!
Să vadă atunci păgânii, că pocăitul nu-i rătăcit,
Şi când Domnul va pune pecetea, pe el scrie MÂNTUIT.
AMIN!
Poezia a fost scrisă prin îndurarea bunului DUMNEZEU,în contextul în care nu mai aveam resurse pentru a recita în cadrul programului Bisericii Penticostale,Domnul mi-a dat inspiraţia necesară pentru această creaţie şi astfel folosesc acum resurse proprii.