Biblia adevereste, insa noi nu prea luam seama,
Ca deseori Domnul vorbește,
Prin proorocii, cantari, prin drama,
Si uneori ne si smerește...
El vorbeste-n multe feluri, trebuie sa fim atenti,
Cu urechea receptiva, ochii larg deschisi mereu,
Sa-L auzi cum iti vorbeste, nu trebuie sa înveți,
Trebuie sa stii tot timpul, că-ți vorbeste Dumnezeu!
Poate soptii in constiinta, poate vorbii prin Cuvant,
Insa poate ca sa strige si prin drama, plans si jale,
Tu asculta-L, ia aminte, cat încă esti pe pamant,
Caci prin astă ascultare, urci mereu de jos din vale!
Lui David i s-a spus odată, si-auzii de doua ori,
Caci el socotea Cuvantul, nepretuite comori!
De lasam in nepasare, ceea ce vorbește El,
Si nu suntem ca si David, pierdem sansa catre țel!
Țelul ce-l avem cu totii, de a fi acolo sus,
Dar de n-auzim azi glasul, ce rasuna-n mii de feluri,
In zadar speram adesea, sa ne-ntalnim cu Isus,
Caci sa n-asculti ce-ți vorbeste, esti ca vantul printre valuri...
Nestatornic, fara cale, fără ghid, debusolat,
Caci nu vrei sa lasi pe Domnul ce-ți vorbeste ne-ncetat,
Sa fie a ta calauza, sa te lasi coordonat,
Ca sa poti sa ai ștampila, pentru Cer CALIFICAT!!!
Amin!