Doamne, atâția ani ai stat
Așteptându-mă pe mine,
Bătând mereu la ușa mea:
Oare, când deschide?"

Dar eu, nimica... rece.
Zăceam în nepăsare.
Orbită de cel rău
Trăiam mai departe.

Eram mulțumită
Cu viața-mi de păcat
Dar cum treceau anii,
Am dat de necaz.

Abia după aceea,
Mi-am venit în fire,
Că drumul pe care merg
Mă duce la pieire.

Abate-mă, Doamne,
De la drumul greu!
Nu mă lăsa să mor,
Isuse scumpul meu!