Auzi... parcă plânge tăcerea
Şi clipe de lacrimi se scurg...
O aripă frântă tresare
Când soarele trece-n amurg...

Nu vezi... e atâta tristeţe
Pe chipuri, în ceruri şi-n noi...
Ne doare iubirea pierdută
Prin viaţa de griji şi nevoi...

Nu simţi... parcă spinii-s mai mulţi
Şi-amarnic în talpă rănesc
Şi sângeră duhul pierdut
Prin tot ce-i firesc şi lumesc...

Mi-e dor de seninul albastru,
De zâmbet, de soare şi cânt...
Mi-e dor de o rugă fierbinte
Şi pace pe-ntregul pământ!

Vulcan-15-11-2015
Mary