- Cantarea cantarilor 5:1 Eu intru în grădina mea, soro mireaso, îmi culeg smirna cu miresmele mele, îmi mănânc fagurele de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu… – Mâncaţi, prieteni, beţi şi îmbătaţi-vă de dragoste! –
- Cantarea cantarilor 5:2 Adormisem, dar inima îmi veghea… Este glasul preaiubitului meu, care bate: „Deschide-mi, soro, scumpo, porumbiţo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cârlionţii îmi sunt plini de picurii nopţii.” –
- Cantarea cantarilor 5:3 „Mi-am scos haina. Cum să mă îmbrac iarăşi? Mi-am spălat picioarele. Cum să le murdăresc iarăşi?”
- Cantarea cantarilor 5:4 Dar iubitul meu a vârât mâna pe gaura zăvorului şi mi-a fost milă de el atunci.
- Cantarea cantarilor 5:5 M-am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mâinile mele picura smirnă şi de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mânerul zăvorului.
- Cantarea cantarilor 5:6 Am deschis iubitului meu, dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut. Înnebuneam când îmi vorbea. L-am căutat, dar nu l-am găsit; l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.
- Cantarea cantarilor 5:7 Păzitorii care dau ocol cetăţii m-au întâlnit, m-au bătut, m-au rănit; mi-au luat marama străjerii de pe ziduri.
- Cantarea cantarilor 5:8 Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiţi pe iubitul meu, ce-i veţi spune?… Că sunt bolnavă de dragoste! –
- Cantarea cantarilor 5:9 Ce are iubitul tău mai mult decât altul, o, cea mai frumoasă dintre femei? Ce are iubitul tău mai mult decât altul, de ne rogi aşa de fierbinte? –
- Cantarea cantarilor 5:10 Iubitul meu este alb şi rumen, deosebindu-se din zece mii.
- Cantarea cantarilor 5:11 Capul lui este o cunună de aur curat, pletele lui ca nişte valuri sunt negre cum e corbul.
- Cantarea cantarilor 5:12 Ochii lui sunt ca nişte porumbei pe marginea izvoarelor, scăldaţi în lapte şi odihnindu-se în faţa lui plină.
- Cantarea cantarilor 5:13 Obrajii lui sunt ca nişte straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare; buzele lui sunt nişte crini, din care curge cea mai aleasă smirnă.
- Cantarea cantarilor 5:14 Mâinile lui sunt nişte inele de aur, ferecate cu pietre de crisolit; trupul lui este un chip de fildeş lustruit, acoperit cu pietre de safir;
- Cantarea cantarilor 5:15 picioarele lui sunt nişte stâlpi de marmură albă, aşezaţi pe nişte temelii de aur curat. Înfăţişarea lui este ca Libanul, pare un tânăr ales ca cedrii.
- Cantarea cantarilor 5:16 Cerul gurii lui este numai dulceaţă şi toată fiinţa lui este plină de farmec. Aşa este iubitul meu, aşa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului! –
Iubitul meu
Autor:
Dinu Ciolte
|
Album:
Diverse
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de dinu_ciolte in 01/12/2015
Resursa adaugata de dinu_ciolte in 01/12/2015
Referințe
Iubitul meu
( Cântarea cântărilor, cap. 5)
Era seară, adormisem
Însă inima-mi veghea
Când deodată un glas s-aude
Blând bătând la ușa mea
"O, deschide-mi porumbiţă''
Se-auzea din dosul porții,
"Capul mi-este plin de rouă
M-au udat picurii nopții."
-Mi-am scos haina, I-am răspuns
Cum dar, iarăși să mă-mbrac?
-Mi-am spălat picioarele
Cum să mă ridic din pat?"
Dar iubitul meu atuncea,
Bagă mâna pe zăvor,
Și m-a prins deodată mila
Căci, Îl așteptam cu dor...
Am deschis, dar, vai, plecase
În tăcerea neagră a nopții...
L-am strigat, L-am căutat
Dând ocol apoi, cetății.
Cei care păzeau cetatea,
M-au bătut și M-au rănit,
Mi-au luat chiar și marama,
Păzitorii de pe zid.
De cumva-'L veți întâlni,
Fiice ale Ierusalimului,
Spuneți-I că sunt bolnavă;
Bolnavă de dragostea Lui.
-Ce are dar, iubitul tău
De ne rogi așa fierbinte?
Deosebit cu ce-i de altii ?
Spune-ne, să luăm aminte!
-Iubitul meu e alb și rumen
Din zece mii deosebit,
Cu înfățișarea ca Libanul
Cu cedrii este asemuit.
Mâinile Lui inele de aur-
Îmbrăcate în hrisolit,
Trupul Lui, un chip de Fildeș
Cu safire -tot- acoperit.
Ochii ca doi porumbei
Stând pe margini de izvoare,
Obrajii strat de miresme
Cu saduri mirositoare.
Capul Lui e o cunună
Strălucind, de aur curat,
Iar buzele, niște crini
Ce dau zmirnă neîncetat.
Gura Lui, numai dulceață;
Farmec toată ființa Lui,
Asa e Iubitul meu,
Fiice ale Ierusalimului.
Dinu Ciolte
30-10-2015
( Cântarea cântărilor, cap. 5)
Era seară, adormisem
Însă inima-mi veghea
Când deodată un glas s-aude
Blând bătând la ușa mea
"O, deschide-mi porumbiţă''
Se-auzea din dosul porții,
"Capul mi-este plin de rouă
M-au udat picurii nopții."
-Mi-am scos haina, I-am răspuns
Cum dar, iarăși să mă-mbrac?
-Mi-am spălat picioarele
Cum să mă ridic din pat?"
Dar iubitul meu atuncea,
Bagă mâna pe zăvor,
Și m-a prins deodată mila
Căci, Îl așteptam cu dor...
Am deschis, dar, vai, plecase
În tăcerea neagră a nopții...
L-am strigat, L-am căutat
Dând ocol apoi, cetății.
Cei care păzeau cetatea,
M-au bătut și M-au rănit,
Mi-au luat chiar și marama,
Păzitorii de pe zid.
De cumva-'L veți întâlni,
Fiice ale Ierusalimului,
Spuneți-I că sunt bolnavă;
Bolnavă de dragostea Lui.
-Ce are dar, iubitul tău
De ne rogi așa fierbinte?
Deosebit cu ce-i de altii ?
Spune-ne, să luăm aminte!
-Iubitul meu e alb și rumen
Din zece mii deosebit,
Cu înfățișarea ca Libanul
Cu cedrii este asemuit.
Mâinile Lui inele de aur-
Îmbrăcate în hrisolit,
Trupul Lui, un chip de Fildeș
Cu safire -tot- acoperit.
Ochii ca doi porumbei
Stând pe margini de izvoare,
Obrajii strat de miresme
Cu saduri mirositoare.
Capul Lui e o cunună
Strălucind, de aur curat,
Iar buzele, niște crini
Ce dau zmirnă neîncetat.
Gura Lui, numai dulceață;
Farmec toată ființa Lui,
Asa e Iubitul meu,
Fiice ale Ierusalimului.
Dinu Ciolte
30-10-2015
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 1585
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,